In ziua de azi, expresia artistica predilecta este frustrarea, cu cinismul si agresivitatea de rigoare. Cea mai preponderenta din paleta de expresii este vanitatea. In toate domeniile estetice, vanitatea este dusa la paroxism. In adevar, asistam – de cele mai multe ori neputinciosi – la triumful nebuniei narcisiste si nihiliste.
Pe linga nihilismul aferent in arta – ca si in muzica – avem de a face cu o trasatura primordiala caracterizata prin infantilism reductionist, pe de o parte, iar pe de alta - in special in muzica – cu o violenta monotona, ingimfata si nerusinata, pervers neinduplecata si cotropitoare.
Estetica noastra e oglinda sentimentelor noastre slutite si denaturate.
Ecuatia e simpla:
Sentimente bolnave – oameni bolnavi.
Datorita acestei patologii insidioase, am ajuns sa cotropim totul, sa uritim totul, de defectam tot ce atingem, inclusiv vietile noastre.
